90 de minute

Am incercat. Jur ca am incercat.M-am chinuit cat am putut eu. Insa a fost mai mult decat am putut sa suport… Am incercat sa urmaresc meciul Argentinei cu Nigeria. Argentina fiind din start favorita mea pentru grupa ei, am zis ca merita sa ma uit. Si a inceput meciul… Nu am sa zic nimic despre jocul in sine (a fost frumos. Nu spectaculos, ci doar frumos). In schimb am sa zic despre atmosfera din tribune. ENERVANTA!!!! NU mai suport bazaitoarele alea nenorocite pe care si le-au cumparat suporterii/spectatorii (poate nu toti sunt suporteri, mai stiti?). 90 de minute nu s-a auzit nici o scandare, nici o bataie din palme in semn de aplauze, nici o injuratura, huiduiala sau urlet de bucurie. Doar zumzaitul agasant al fluierelor respective. 90 de minute constant acelasi sunet. Catre final urechile mele au cedat, iar creierul si-a dat un shut down elegant, punand perina peste cap si luand somn instantaneu. Deseara as vrea sa ma uit la Anglia-Statele Unite. Insa doar gandul la 90 de minute zumzaite ma face sa ma zburlesc si sa ma gandesc serios daca sa ma uit cu sonor, sau sa ma uit cu volumul taiat. Volum taiat care ar face dintr-un meci posibil frumos un meci plictisit si trist. Care meci plictisit nu m-ar face sa vreau sa il vad. Hmmm… Asadar, pana la meci mai am ceva timp sa ma decid. Oare vreau sa imi omor creierul si urechile cu zumzaitul enervant al chestiilor sud-africane, sau imi caut altceva de facut? Cred ca am sa cedez in favoarea meciului. Nu de alta, dar parca echipa aia a Angliei merita 90 de minute de tortura cu volum. In concluzie, imi urez vizionare placuta si la un meci cat mai frumos. *hai Anglia!  Rooney, daca nu iti faci treaba, treci la spalat de farfurii sau la dat cu mopul prin vestiare!!:D Share this: Twitter Facebook Like this: Like Be the first to like this post.

No comments:

Post a Comment