Intimidarea lor si legea noastra

Parerea mea e clara: lumea ar deveni un loc mult mai bun daca nu ne-am teme sa le spunem imbecililor pe nume. Daca nu am mai folosi expresii pline de ipocrizie precum: prezumtia de nevinovatie sau e dreptul lor la opinie. Ma voi referi la Romania pentru ca aici traiesc si aici voi trai si in continuare. Legile sunt prea blande. Si chiar asa blande cum sunt, rareori se aplica in totalitate. Am un fin care in 2 ani va deveni ofiter in criminalistica. Baiatul a facut practica si a vazut lucruri pe care eu doar le auzisem. Judecatorii romani se bazeaza mai mult pe cutume decat pe Codul Penal. Adica, daca exista un precedent, cam aceeasi sanctiune se aplica in toate cazurile similare. Asta fara a mai verifica macar daca legea prevede si altfel de lucruri. E pacat sa avem tineri sportivi romani omorati in Ungaria si sa auzim ca negriciosii risca intre 5 si 12 ani de puscarie. E si rusinos, e si trist si uneori cand aud astfel de perspective raman fara aer. Ne ferim sa spunem lucrurilor pe nume. De asta exista atata nedreptate in lume. Uitam ca orice grup de infractori se bazeaza cu adevarat pe un singur lucru: pe intimidare. Daca au pierdut arma asta, au pierdut totul. Niciodata n-am inteles expresiile: nu pot riposta, e tigan si vine cu ai lui. Dar noi ce suntem? Mamaligi? Noi nu ii avem pe ai nostri? Aceste perdele psihologice care ani de zile ni s-au tras in fata ochilor ne-au adus in situatia de a accepta alegeri fraudate in anul 2009, de a trimite in Parlamentul European odrasle prezidentiale analfabete. Si de a privi impasibili discutii care pun problema impozitului pe pensie. Cei mai multi dintre romanii care ajung la varsta pensionarii au sperat candva mai mult de la viata. Le-a fost frica sa actioneze, sa infrunte javrele, sa infrunte refuzurile. In orice tara civilizata un politist deschide focul daca il insulti. Legea e lege. Romania va evolua cand vom intelege cu totii acest lucru. Iar daca statul nu e capabil sa faca legi bune, le vom face noi. Acest articol a fost scris pe marti, februarie 23rd, 2010 la 7:19 pm si este inscris in Romania. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Albastru ultramarin

Dintr-un alb rotund, sihastru ochean de sultan, infasurat in hamac, joaca ecoul si capul ascuns prin golul curmezis, graunte de gheata si stern… Lenesa, taiata, fiinta in trup de castel, ca un ban rotund din ata, cu bisturiu de otel, aluneca in suflet de pelin, lucitor si umed, cu riduri de fildes, aisbergul din vis de sultan… Cu ochi de migdal si fum de tamiie-n sprinceana, se-ntorc ageamiii din port printre ferestre de patimi cintind o ultramarina regala, in praguri de aer, un tigru ridica paharul in dreptul buzei patrate si gilgiie peretii, la orizont se vede Bengalul! Albastra, clavicula alba de gheisa, ca o gresie a fluviului galben, intinsa in pinze, cind coasa iederei cade sa se ascuta in blondul tais al tacerii invinse…   About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related alb rotund, sihastru ochean de sultan, infasurat in hamac, joaca ecoul si capul ascuns prin golul curmezis, graunte de gheata si stern… Lenesa, taiata, fiinta in trup de castel, ca un ban rotund din ata, cu bisturiu de otel, aluneca in suflet de pelin, lucitor si umed, cu riduri de fildes, aisbergul din vis de sultan… Cu ochi de migdal si fum de tamiie-n sprinceana, se-ntorc ageamiii din port printre ferestre de patimi cintind o ultramarina regala, in praguri de aer, un tigru ridica paharul in dreptul buzei patrate si gilgiie peretii, la orizont se vede Bengalul! Albastra, clavicula alba de gheisa, ca o gresie a fluviului galben, intinsa in pinze, cind coasa iederei cade sa se ascuta in blondul tais al tacerii invinse…   About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related